Lucian Tănase, absolvent de licență al Facultății de Educație Fizică din cadrul Universității Valahia din Târgoviște
Mă numesc Lucian Tănase, am 28 de ani și sunt un tânăr de etnie romă. Mi-a plăcut sportul de când eram copil, iar pasiunea asta a rămas cu mine și după ce am crescut. În clasa a VIII-a, la sfatul consilierului școlar, am aplicat pentru locurile distincte destinate romilor la un liceu sportiv, ceea ce s-a dovedit a fi un prim pas dintr-o lungă și formativă experiență cu măsurile afirmative.
În primele două săptămâni colegii erau mai reticenți în a vorbi cu mine. Probabil nu știau la ce să se aștepte deoarece nu mai fuseseră puși în situația de a avea un coleg de etnie romă. La scurt timp, însă, am început să leg prietenii cu ei, iar după o perioadă am devenit căpitanul echipei de handbal, un fel de lider al colectivului. Cu profesorii am avut o relație foarte bună, am simțit cu adevărat că mă sprijină și că mă ambiționează să îmi ating potențialul maxim pe plan academic și pe plan sportiv. Au fost foarte multe momente frumoase în anii de liceu – tot în perioada aceea am început să mă implic civic pentru cauza ce ține de comunitatea romă, comunitatea mea. Așa am înțeles cât de importantă este orice formă de implicare din partea fiecăruia.
La facultate, am continuat tot pe profil sportiv, la Facultatea de Educație Fizică din Târgoviște. Am decis să aplic din nou pentru locurile destinate romilor, în urma experienței de la liceu. A fost o decizie foarte avantajoasă din punct de vedere financiar deoarece îmi asigura un loc la buget. Am avut ocazia să aflu, la nivel teoretic, tainele sportului, și cum poți să îndrumi corect și în siguranță o persoană în a începe un sport. Experiența per total a fost una pozitivă, mi-am făcut mulți prieteni, iar profesorii au fost dedicați și înțelegători. Un singur eveniment mi-a lăsat un gust amar, când doi colegi au avut o altercație la școală, iar unul dintre ei a sesizat poliția cum că eu aș avea intenția să îl bat. În săptămâna următoare a venit poliția la facultate. Eu nu știam de evenimentul respectiv, nici măcar nu fusesem în ziua respectivă la școală. Le-am explicat agenților de poliție că nu știam nimic de acel eveniment, că nu am avut intenția de a lovi pe cineva având în vedere că abia îi știam pe cei care au avut altercația, și am fost lăsat în pace.
În momentul de față sunt profesor de sport la o școală din Târgoviște, lucru care cred că reprezintă cea mai mare schimbare ca urmare a posibilității de a beneficia de locurile distincte. Eu îmi încurajez și acum elevii sau alți tineri care fac parte din comunitatea romă să aplice pentru aceste măsuri afirmative, dar și să se implice în comunitatea lor pentru cauzele ce sunt aproape de sufletul lor.
În cadrul raportului „Măsuri afirmative pentru romi în universități. Experiențe, schimbări și lecții învățate”, lansat recent de Fundația noastră, au fost culese o serie de 10 povești de tip „Cea mai semnificativă schimbare” (Most Significant Change) ce și-au propus să surprindă schimbările care au apărut în viața respondenților ca urmare a faptului că au beneficiat de măsuri afirmative în timpul studiilor universitare. Cei mai mulți dintre studenții și absolvenții romi povestesc despre cum candidarea la facultate pe un loc pentru romi, iar mai apoi anii de studiu, i-au ajutat în dezvoltarea personală și asumarea etniei lor. Dacă o parte dintre respondenți evitau să își afirme etnia de teama reacțiilor rasiste din jur, cu care unii s-au confruntat deja în liceu, ei ne spun că locurile pentru romi în universități au fost oportunitatea prin care au reușit să se simtă confortabili cu identitatea lor și au devenit un exemplu atât pentru alți tineri romi din comunitate, cât și pentru ceilalți neromi care nu cred că romii ar putea reuși în mediul academic. Alți beneficiari ai măsurii afirmative subliniază că nu ar fi putut absolvi facultatea în lipsa locurilor pentru romi deoarece costurile de școlarizare și traiul într-un oraș nou ar fi fost prea mari pentru ei, iar oportunitățile de angajare și de dezvoltare pe plan personal ar fi fost și ele pierdute odată cu încetarea timpurie a studiilor.
Poveste culeasă de Cătălin Ilieș